Atenționări în economia Franței
Franța se confruntă cu o deteriorare rapidă a situației financiare, cu randamentele obligațiunilor guvernamentale și costurile asigurării împotriva riscului de neplată atingând niveluri nemaiîntâlnite de la criza datoriilor suverane din zona euro, de la începutul anilor 2010, relatează CNBC.
Randamentul obligațiunilor franceze pe zece ani a depășit 5% săptămâna aceasta, pentru prima dată din 2002, iar diferența față de randamentul titlurilor germane cu aceeași maturitate a trecut de 170 de puncte de bază, cel mai ridicat nivel de la criza datoriilor suverane. Costul asigurării datoriei franceze împotriva riscului de neplată a ajuns, de asemenea, la maximele acelei perioade.
Presiunile pe piața obligațiunilor reflectă îngrijorările investitorilor cu privire la deficitul bugetar ridicat, creșterea datoriei publice și slăbiciunea economiei franceze. Guvernul de la Paris a redus prognoza de creștere economică pentru 2026 la 0,5%, în contextul instabilității politice și protestelor sociale care complică adoptarea măsurilor de consolidare fiscală.
Datoria publică a Franței a ajuns la 119% din PIB la sfârșitul trimestrului al doilea din 2026, un nivel apropiat de cel al Greciei înainte de criza datoriilor, când aceasta înregistra o pondere de 128% din PIB la sfârșitul anului 2009. Carsten Brzeski, director global de cercetare macroeconomică la ING, a declarat că Franța se află deja într-o criză profundă, subliniind că guvernul nu se confruntă cu un risc iminent de lichiditate, dar că pierderea încrederii investitorilor necesită măsuri urgente.
John Stopford, director pentru investiții multi-active la Ninety One, a menționat că Franța, tradițional considerată o piață financiară centrală în Europa, este acum tratată de investitori similar economiilor periferice, din cauza incertitudinilor politice și fiscale. Principalul risc este fragmentarea financiară a zonei euro, unde statele membre ar putea suporta costuri de finanțare foarte diferite, în ciuda utilizării aceleași monede.
Analiștii subliniază că situația actuală este diferită de cea din 2011-2012. Băncile europene sunt mai solide, integrarea financiară a avansat, iar instituțiile zonei euro dispun de instrumente suplimentare pentru a limita turbulențele. George Lagarias, economist-șef la Forvis Mazars, consideră că Franța se află într-o criză a datoriei, dar estimează o probabilitate de 10%-20% pentru extinderea acesteia într-o criză similară cu cea din anii 2010.
O eventuală agravare a situației financiare în Franța ar putea duce la creșterea costurilor de împrumut și pentru Italia și Spania, obligând guvernele să reducă cheltuielile publice și amplificând tensiunile politice. Alex Everett, director de investiții la Aberdeen Investments, consideră că dificultățile actuale trebuie privite ca un risc specific Franței, nu ca o amenințare sistemică pentru întreaga zonă euro, eventualele efecte de contagiune urmând să fie de scurtă durată.
În paralel, moneda euro a pierdut aproape 5% față de dolar de la începutul anului, din cauza îngrijorărilor privind perspectivele economice și financiare ale regiunii. Moody’s a decis să nu ia măsuri cu privire la ratingul datoriei franceze, menținându-l la Aa3 cu o perspectivă negativă, așteptând o clarificare a situației din Franța.
Franța se află într-un moment critic, cu datoriile în creștere și incertitudini politice care pot afecta stabilitatea economică a întregii zone euro, dar cu o pregătire mai bună comparativ cu criza din 2010.
