Profitul Băncii Naționale a Elveției în T3 2026
Banca Națională a Elveției (SNB) a raportat un profit de 19,1 miliarde de franci elvețieni (23,3 miliarde de dolari) în trimestrul al treilea din 2026, datorită câștigurilor obținute din rezervele de aur și activele denominate în valută. Profitul cumulativ pentru primele nouă luni ale anului a ajuns la 44,2 miliarde de franci, echivalentul a aproximativ 53,8 miliarde de dolari.
Rezultatul trimestrial reprezintă totuși o scădere de aproape 32% față de aceeași perioadă a anului trecut. Câștigurile din deținerile de aur au totalizat 7,6 miliarde de franci, comparativ cu 14,3 miliarde de franci în trimestrul al treilea din 2025, în timp ce investițiile în active denominate în valută au generat un profit de 11,6 miliarde de franci, în scădere cu aproximativ 15%. Evoluția reflectă fluctuațiile piețelor financiare și ale cursurilor valutare.
După o apreciere de aproximativ 12% față de dolar în 2025, francul elvețian s-a depreciat cu circa 3,6% de la începutul acestui an. În același timp, aurul, care se scumpise cu aproximativ 66% anul trecut, a pierdut peste 7% din valoare în 2026.
La sfârșitul trimestrului al treilea, 61% din rezervele valutare erau plasate în obligațiuni guvernamentale și depozite la instituții financiare internaționale, 28% în acțiuni și 11% în alte obligațiuni. Din punctul de vedere al monedelor, euro reprezenta 39% din portofoliu, iar dolarul american 37%. SNB deține un portofoliu important de acțiuni internaționale și investește pasiv, urmărind indici bursieri, fără să selecteze individual companiile.
Profitul acumulat în primele nouă luni crește perspectiva distribuirii unor sume către guvernul federal și autoritățile cantonale elvețiene. O eventuală plată depinde însă de rezultatul financiar pentru întregul an și de regulile privind distribuirea profitului, pierderile din investiții putând împiedica efectuarea transferurilor. Banca Națională a Elveției subliniază că obiectivul său principal nu este maximizarea profitului, ci menținerea stabilității prețurilor, cu o țintă a inflației cuprinsă între 0% și 2%. Pentru îndeplinirea acestui mandat, instituția utilizează atât dobânzile, cât și politica valutară, chiar dacă deciziile de politică monetară pot afecta negativ rezultatele sale financiare.
