Eficiența vaccinurilor ARNm
Revizuirea sintetizează rezultatele studiilor și ale monitorizării efectuate după administrarea vaccinurilor ARNm, utilizate pe scară largă în timpul pandemiei de COVID-19.
Analiza arată că vaccinurile ARNm au avut o eficiență de aproximativ 87% împotriva infectării cu SARS-CoV-2, de 93% în prevenirea spitalizării și de 94% în prevenirea decesului în intervalul de 14 până la 42 de zile după vaccinare. Cercetătorii precizează că protecția scade în timp, însă administrarea dozelor de rapel reface în mare măsură nivelul de imunitate.
Tehnologia ARNm funcționează diferit față de vaccinurile clasice. Ea transmite organismului instrucțiuni genetice temporare pentru producerea unei proteine virale inofensive, care antrenează sistemul imunitar să recunoască și să combată virusul, fără a modifica ADN-ul persoanei vaccinate.
Autorii studiului subliniază că efectele adverse severe, precum miocardita, pericardita sau anafilaxia, au fost identificate ca fiind foarte rare în raport cu numărul uriaș de doze administrate. Cele mai frecvente reacții au fost durerea la locul injectării, oboseala și febra ușoară sau moderată, simptome care, în majoritatea cazurilor, au dispărut în câteva zile. Potrivit cercetătorilor, beneficiile vaccinării în reducerea riscului de forme grave de boală, spitalizare și deces depășesc în mod constant riscurile asociate reacțiilor adverse.
Autorii consideră că potențialul tehnologiei depășește bolile infecțioase. Vaccinurile personalizate pe bază de ARNm sunt deja studiate pentru tratamentul unor forme de cancer, unde pot fi adaptate profilului genetic al fiecărui pacient și caracteristicilor tumorii. În paralel, noile metode de depozitare, inclusiv păstrarea la temperaturi mai ridicate sau liofilizarea, ar putea facilita distribuția vaccinurilor în zone izolate și ar reduce pierderile logistice.
Cercetătorii avertizează că progresele științifice nu sunt suficiente dacă vaccinurile nu ajung și în țările cu venituri mici și medii. Ei solicită investiții în extinderea capacităților de producție, transferul de tehnologie și consolidarea sistemelor de reglementare, pentru ca statele să poată răspunde mai rapid viitoarelor urgențe sanitare și să reducă dependența de lanțurile globale de aprovizionare.
