Dunărea și Epavele Naziste
Scăderea dramatică a nivelului Dunării scoate la iveală o imagine desprinsă din istorie.
În apropierea graniței dintre Serbia și România, zeci de nave de război germane scufundate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au reapărut la suprafață, în timp ce seceta afectează tot mai puternic navigația și producția de energie din regiune.
În apropierea portului sârbesc Prahovo, pe sectorul Dunării care separă Serbia de România, nivelul foarte scăzut al apei a lăsat la vedere carene ruginite și catarge rupte ale unor nave de război germane. Istoricii estimează că aproximativ 200 de nave ale flotei germane de la Marea Neagră au fost scufundate intenționat în septembrie 1944, în apropiere de Prahovo, în timp ce armata germană se retrăgea sub presiunea înaintării trupelor sovietice.
Scopul era blocarea înaintării flotei militare sovietice pe Dunăre. Astăzi, epavele reprezintă încă un obstacol periculos pentru navigație în perioadele în care debitul fluviului scade semnificativ.
Uniunea Europeană finanțează un proiect prin care aceste epave urmează să fie îndepărtate treptat. Operațiunea este însă complicată din cauza amplasării navelor pe fundul Dunării și a dificultăților tehnice pe care le presupune intervenția.
Efectele nivelului extrem de scăzut al Dunării nu se limitează la navigație. În România, autoritățile au început construirea unui dig provizoriu pentru a direcționa mai multă apă către singurul reactor nuclear aflat în funcțiune la Cernavodă. În același timp, în Ungaria, nivelul apei la centrala nucleară de la Paks a ajuns la doar câțiva milimetri de pragul care ar fi impus oprirea instalației, potrivit premierului Peter Magyar.
Ambele centrale folosesc apa Dunării pentru răcirea reactoarelor, iar diminuarea debitului a determinat atât România, cât și Ungaria să își majoreze importurile de energie electrică și să ceară populației și companiilor reducerea consumului.
Într-o analiză citată de Agerpres, consultantul eToro Bogdan Maioreanu arată că actuala alertă energetică din România este o consecință directă a debitelor extrem de reduse ale Dunării și avertizează că astfel de episoade ar putea deveni tot mai frecvente. Potrivit acestuia, situația evidențiază nevoia accelerării investițiilor în producția, transportul și stocarea energiei electrice.
El amintește că ANRE estimează necesitatea unor investiții de 40-50 de miliarde de euro până în 2030 pentru dezvoltarea capacităților de producție, a rețelelor, a sistemelor de stocare și a interconectărilor transfrontaliere.
Europa se confruntă cu una dintre cele mai severe perioade de secetă. Datele din raportul „Starea climei în Europa 2025”, realizat în cadrul programului Copernicus, indică faptul că aproximativ 95% din continent a înregistrat temperaturi peste media obișnuită, iar circa 70% dintre râuri au avut debite sub normal.
În România, debitul Dunării a ajuns la aproximativ 1.500 de metri cubi pe secundă la sfârșitul lunii iulie 2026, de aproape trei ori sub media sezonieră. În aceste condiții, Nuclearelectrica a fost nevoită să oprească unul dintre reactoarele de la Cernavodă.
Analistul amintește că premierul Ilie Bolojan a instituit starea de alertă energetică pentru luna august și a avertizat că România ar putea pierde până la 20% din producția de energie electrică, solicitând inclusiv sprijin de urgență din partea Ucrainei.
Totodată, centrala nucleară de la Paks funcționează la capacitate redusă, iar hidrocentralele Porțile de Fier operează la mai puțin de jumătate din capacitate din cauza debitului redus al Dunării.
Maioreanu atrage atenția și asupra concluziilor documentului de politică al Forumului ASPEN-GMF București 2025, potrivit căruia modificările repetate ale legislației din domeniul energetic au afectat încrederea investitorilor. El amintește că legea privind energia regenerabilă a fost modificată de 11 ori în numai trei ani.
