Revenirea cercetătorilor după trei decenii
Cercetătorii s-au reîntors în pădurile experimentului din Australia, unde un proiect de cercetare abandonat a oferit rezultate neașteptate. Studiul a fost realizat în pădurile de eucalipt montan din Victoria și a arătat că rărirea intensivă a pădurilor a favorizat dezvoltarea unor arbori de dimensiuni impresionante și a dus la stocarea de carbon la niveluri comparabile sau chiar superioare celor din pădurile neexploatate.
Contextul experimentului
Începând din anii 1970, metoda tăierilor rase a fost contestată din cauza impactului negativ asupra habitatelor speciilor rare. Cu toate acestea, silvicultorii au susținut că eucaliptul montan este adaptat incendiilor și că tăierile rase pot stimula regenerarea. În anii ’80, autoritățile au investit echivalentul a aproximativ 26 de milioane de dolari australieni într-un experiment numit „Silvicultural Systems”, desfășurat între 1987 și 1989 în zonele Tanjil Bren și Cabbage Tree Creek. Au fost testate diverse metode de intervenție, inclusiv tăieri rase, răriri intensive și păduri neexploatate ca grup de control.
Descoperirile neașteptate
După aproape 30 de ani, cercetătorii au observat că arborii rămași în zonele de rărire intensivă au crescut la dimensiuni foarte mari, având diametre cu aproximativ 20% mai mari decât cei din pădurile neexploatate. Arborii au acumulat suficient carbon pentru a compensa cantitatea eliminată în timpul exploatării, ajungând la o creștere comparabilă cu cea din pădurile neatinse.
Beneficiile arborilor mari
Arborii mari au o rezistență mai ridicată la incendii și oferă condiții favorabile pentru dezvoltarea scorburilor, esențiale pentru anumite specii. Monitorizarea faunei a arătat că salcâmii din zonele de rărire sunt o resursă importantă pentru oposumul lui Leadbeater, o specie rară care depinde de aceste plante pentru hrană și adăpost.
Implicațiile gestionării pădurilor
Rezultatele experimentului sugerează că efectele gestionării pădurilor pot deveni vizibile abia după decenii, iar diversele metode de intervenție pot produce rezultate complexe în ceea ce privește regenerarea arborilor, stocarea carbonului și condițiile ecologice pentru specii rare.
Aceste descoperiri subliniază importanța reevaluării metodelor de gestionare a pădurilor și a impactului pe termen lung asupra ecosistemelor.
