Trimiterea unui politician în Parlamentul European (PE) este, pentru partidele de la noi, premiul cel mare. Departe de scandalurile zilnice din țară, în capitala Belgiei se navighează în liniște și anonimat, într-un decor de lux, cu bugete amețitoare și o influență adesea invizibilă pentru alegătorul de rând. România este reprezentată în legislatura actuală de 33 de eurodeputați, proveniți din alianțe de guvernare, partide de opoziție și curente suveraniste sau independente.
În timp ce unii elaborează legi și negociază bugete de miliarde, alții bifează prezența pentru diurnă sau folosesc tribuna europeană pe post de scenă pentru transmisiuni live pe rețelele sociale. Care este însă bilanțul real al prezenței noastre acolo, pe ce sume stau aleșii noștri și cum ne influențează viața de zi cu zi?
Pe câți bani stau? Anatomia unui cont de europarlamentar
Condițiile financiare de la Bruxelles transformă orice ales local într-un mic bogătaș. Pachetul financiar lunar oferit de Parlamentul European combină salariul fix cu indemnizații forfetare greu de imaginat pentru românul de rând:
- Salariul de bază: Un europarlamentar încasează un salariu fix de 772,70 euro net pe lună (plătit din bugetul PE, după reținerea impozitelor comunitare).
- Indemnizația de cabinet (Cheltuieli generale): 950 de euro lunar. Acești bani sunt destinați chiriilor pentru birourile din țară, calculatoare, telefoane sau activități de protocol. Suma intră direct în cont și, deși este controlabilă prin audituri, nu necesită justificarea la sânge a fiecărui bon fiscal.
- Diurna zilnică: 350 de euro pe zi pentru fiecare zi de prezență fizică la Bruxelles sau Strasbourg. Acești bani acoperă cazarea și masa. Dacă un ales participă la comisii și plenare timp de 4 zile pe săptămână, diurna adaugă încă aproximativ 5.600 de euro pe lună.
- Bugetul pentru asistenți: Aproximativ 28.000 de euro lunar alocați pentru plata echipei (asistenți acreditați la Bruxelles și asistenți locali în țară). Acești bani nu reprezintă venitul lor, dar le oferă puterea de a angaja personal.
- Deconturi și transport: Biletele de avion la clasa business, trenurile și chiar combustibilul auto sunt decontate integral pe bază de facturi pentru călătoriile către sediile PE.
În total, un europarlamentar activ generează costuri și venituri directe de peste 18.000 de euro pe lună.
Cu ce se ocupă de fapt? Comisiile unde se împart banii pentru România
Europarlamentarii nu dau legi de capul lor. Munca lor se împarte între Grupurile Politice (marile familii europene) și cele 20 de Comisii de Specialitate, unde se scriu propriu-zis legile și se negociază amendamentele care pot aduce sau tăia fonduri pentru autostrăzile sau regiunile noastre. Adevărata putere înseamnă să fii raportor sau raportor shadow pe un text de lege, adică cel care conduce negocierile dintre Parlament și guvernele UE.
Interesele economice ale României sunt dictate în mod direct în câteva puncte-cheie:
- Comisia pentru Bugete (BUDG): Locul unde se decide alocarea banilor europeni. Un rol esențial îl are Siegfried Mureșan (PPE/PNL), raportor principal pentru bugetul UE în repetate rânduri, care coordonează negocierile pentru fondurile destinate rezilienței și sprijinului statelor din Est. Din aceeași poziție influentă activează și independentul Nicu Ștefănuță (ales vicepreședinte al PE), care a negociat bugete majore destinate programelor de sănătate și tineret.
- Comisia pentru Transport și Turism (TRAN): Aici se stabilesc rețelele transeuropene de transport (TEN-T) care finanțează marile autostrăzi și căi ferate din România. Delegația română are o reprezentare solidă aici prin politicieni precum Adina Vălean (fost comisar european pe transporturi) și Gheorghe Falcă, care urmăresc ca toate coridoarele feroviare și rutiere către portul Constanța și granița de est să primească finanțare prioritară.
- Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI): Este „inima” politicii de coeziune, mecanismul prin care județele sărace primesc bani pentru rețele de apă, canalizare sau modernizări urbane. Europarlamentari ca Adrian-Dragoș Benea (ales președinte al acestei comisii) au pe mână dosare care influențează direct rata de cofinanțare a proiectelor — de exemplu, presiunile pentru ca UE să acopere până la 95% din costuri pentru proiectele de la granița estică (afectate de războiul din Ucraina).
- Comisia pentru Industrie, Cercetare și Energie (ITRE): Esențială în criza energetică globală. Aici se negociază subvențiile pentru panouri fotovoltaice, independența energetică și tranziția industrială, o zonă în care Dan Nica (coordonator din partea grupului S&D) joacă un rol activ în redactarea regulamentelor europene pe digitalizare și energie.
Topul relevanței: Cei mai activi vs. „pasagerii” de lux
Activitatea unui europarlamentar nu se măsoară în promisiuni făcute la televiziunile din țară, ci în prezența la voturile din plen (unde se validează legile) și în numărul de rapoarte legislative scrise. Conform monitorizărilor independente din legislativul european, activitatea delegației române se împarte clar în trei categorii:
- Cei mai activi pe prezență și rapoarte: Siegfried Mureșan (PPE), Victor Negrescu (S&D – care ocupă și funcția de vicepreședinte al PE pentru gestionarea bugetului instituției), Nicu Ștefănuță (Verzi) și Daniel Buda (PPE – extrem de vocal pe dosarele sensibile din Comisia de Agricultură) se află constant în topul prezenței la vot, cu rate de participare de peste 98-99% în sesiunile plenare. Ei sunt și cei care semnează cele mai multe amendamente adoptate și rapoarte de fond.
- Jucătorii de pe linia de plutire: Eurodeputați cu experiență precum Mihai Tudose (ales vicepreședinte al Subcomisiei pentru Securitate și Apărare – SEDE) sau Dan Barna (Renew/USR) își concentrează eforturile pe negocieri politice de grup și strategii macro, având o prezență constantă la vot, dar un număr mai redus de rapoarte tehnice legislative primare.
- Politicienii de rețele sociale: La polul opus, europarlamentarii extremiști (din partide precum S.O.S. România sau curente neafiliate) folosesc mandatul mai degrabă ca pe o tribună de imagine. Deși bifează uneori prezența pentru a nu pierde diurna, aceștia nu sunt cooptați în nicio negociere reală de legi. Din cauza „cordonului sanitar” impus de grupurile majoritare pro-europene, inițiativele lor sunt blocate din start, transformându-i în simpli spectatori extrem de bine plătiți.
Ce „învârteli” și controverse apar în culise?
Unde sunt bani mulți și control lax, apar inevitabil și controversele. În culisele de la Bruxelles, „învârtelile” se împart în trei mari direcții:
- Afacerile conexe și veniturile paralele: Un studiu publicat la finele anului 2024 a arătat că aproximativ 30% dintre europarlamentari câștigă sume uriașe din activități externe (consultanță, consilii de administrație, firme private). Printre cei cu cele mai mari venituri extra-parlamentare din întregul legislativ european s-au numărat, istoric, și politicieni români.
- Nepotismul electoral și sinecurile: Fondurile masive pentru angajarea asistenților locali au fost folosite deseori pentru a plăti sinecuri de partid, rude ale baronilor locali sau influenceri care să le întrețină imaginea în țară. De asemenea, mărturiile din ultimii ani ale unor foști asistenți români vorbesc despre un mediu toxic, în care unii eurodeputați se comportă ca niște „regi” pe plantație, abuzând de autoritate.
- Chiulul instituționalizat: România trimite constant la Bruxelles și o categorie de „fantome” administrative. Sunt politicieni trimiși acolo la „pensie” politică, care nu vorbesc limbi străine, nu semnează rapoarte, dar își încasează regulat salariul și diurna, bifând doar prezența la votul final pe baza indicațiilor primite de la liderii de grup.
Ce folos avem noi din prezenta lor acolo?
Dincolo de spectacolul politic și de controverse, prezența României la Bruxelles produce și rezultate concrete, cuantificabile în miliarde de euro atunci când mecanismul funcționează corect:
- Banii europeni (PNRR și Fonduri Structurale): Europarlamentarii din comisiile de bugete au negociat direct flexibilizarea regulilor pentru ca România să nu piardă fondurile europene din cauza deficitului excesiv.
- Subvențiile pentru agricultură: Prin negocieri conduse de eurodeputați români în comisia de Agricultură (AGRI), s-au obținut pachete de sprijin de zeci de milioane de euro pentru fermierii afectați de criza cerealelor din Ucraina și se fac presiuni constante pentru egalizarea subvențiilor („convergența plăților”) cu cele din Vest.
- Ridicarea vizelor și Spațiul Schengen: Chiar dacă decizia finală aparține guvernelor (Consiliului UE), rezoluțiile repetate și presiunea politică pusă de europarlamentarii români au menținut subiectul pe agenda europeană, forțând deblocarea parțială a dosarului.
- Sprijinul regional: Europarlamentarii pro-europeni au blocat inițiative care ar fi tăiat din fondurile alocate infrastructurii din Europa de Est pentru a le muta spre alte priorități din Vest.
Concluzia? Reprezentanții noștri în Parlamentul European sunt o oglindă fidelă a politicii de la București. Avem profesioniști respectați în structurile de putere de la Bruxelles, care aduc plusvaloare și securizează miliarde pentru țară, dar avem și figuri trimise acolo exclusiv pentru imunitate, bani sau promovare personală. Diferența dintre ei se vede simplu: în rapoartele legislative scrise și semnate, nu în numărul de vizualizări și like-uri din social media.
Surse
Euronews România / Euronews Brussels
Mihaela Eros
