Decizia Curții Constituționale
Curtea Constituțională a României a decis, cu unanimitate de voturi, că este neconstituțională prevederea care îi obliga pe înalții funcționari publici și pe funcționarii publici de conducere să își înceteze raporturile de serviciu pentru a putea candida la funcții de demnitate publică. CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 156/2018, încalcă prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul de a fi ales și dreptul la muncă.
Potrivit prevederii analizate de CCR, înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere puteau candida pentru funcții de demnitate publică numai după încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu. Curtea a apreciat că această condiție instituie o diferență de tratament nejustificată între diferitele categorii de funcționari publici și afectează stabilitatea în funcția publică.
CCR a reținut că încetarea raporturilor de serviciu în cazul candidaturii pentru o funcție de demnitate publică nu este o măsură proporțională cu scopul urmărit și nu asigură un echilibru just între interesul public și cel individual. Dreptul de a candida, descurajat excesiv. Curtea a subliniat că regula nu este justificată suficient nici prin obiectivul de asigurare a neutralității funcției publice. „Soluția legislativă care impune încetarea raporturilor de serviciu ale înalților funcționari publici și ale funcționarilor publici de conducere pentru a candida pentru funcții de demnitate publică determină o diferență de tratament care afectează stabilitatea în funcția publică”, a arătat CCR.
Judecătorii constituționali au subliniat că măsura descurajează excesiv exercitarea dreptului de a candida și de a fi ales, în condițiile în care legiuitorul ar fi avut la dispoziție soluții alternative, mai puțin restrictive. Curtea a mai reținut că dreptul de a fi ales reprezintă posibilitatea unei persoane de a ocupa, în viitor, o funcție publică, dar nu garantează că aceasta va ajunge efectiv să ocupe funcția respectivă. Prin urmare, perspectiva unei eventuale ocupări a unei funcții de demnitate publică nu poate fi considerată echivalentă și nici nu poate înlocui exercitarea dreptului la muncă, a concluzionat CCR.
