Luca Niculescu, noul premier al României
După votul de învestitură din Parlament, Luca Niculescu a devenit al 73-lea prim-ministru din istoria României. Acesta se alătură unei liste care datează din februarie 1862, când a fost constituit primul guvern unic al Principatelor Unite, sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. La vârsta de 55 de ani, Niculescu, fost jurnalist și diplomat, va avea o perioadă de grație de șase luni pentru a demonstra partidelor care i-au susținut cabinetul că poate gestiona guvernarea.
Context istoric
Funcția de prim-ministru a fost creată în urma recunoașterii Unirii Principatelor Române din 1859 de către Marile Puteri. Primul premier, Barbu Catargiu, a fost numit în funcție pe 22 ianuarie 1862. Acesta a propus un proiect de lege agrară care a stârnit nemulțumirea domnitorului Cuza, fiind un proiect conservator ce nu avantaja țărănimea.
Tragicul destin al lui Barbu Catargiu
Pe 20 iunie 1862, în ziua morții sale, Catargiu a declarat: „Voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniștii; voi prefera moartea mai înainte de a călca sau de a lăsa să se calce vreuna din instituțiile țării”. După ce a părăsit Adunarea Legislative, a fost asasinat sub clopotnița de la Mitropolie. A fost împușcat în cap, murind pe loc, iar presupusul asasin, Gheorghe Bogati, nu a fost niciodată acuzat sau judecat, ceea ce a generat suspiciuni cu privire la implicarea domnitorului Cuza.
Alte asasinări ale prim-miniștrilor României
Al doilea prim-ministru asasinat a fost I.G. Duca, care a murit la 29 decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia, fiind împușcat de un grup denumit „Nicadorii”. Armand Călinescu, al treilea prim-ministru ucis, a fost asasinat pe 21 septembrie 1939, în zona Eroilor din Cotroceni, de un comando legionar condus de Miti Dumitrescu. Călinescu, la acea vreme, era considerat un politician strălucit, având o politică apropiată de Franța și Marea Britanie.
Concluzie
Asasinarea prim-miniștrilor români subliniază un episod dramatic din istoria politică a țării, evidențiind riscurile extrem de mari asociate funcțiilor de conducere, care continuă să rezoneze în contextul politic actual.
