Numirea lui Mîhailo Drapatîi
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a numit pe generalul Mîhailo Drapatîi în funcția de comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, după revocarea lui Oleksandr Sîrski. Drapatîi este considerat unul dintre cei mai respectați comandanți ai armatei ucrainene, având o experiență semnificativă în luptele de la Mariupol, Herson și Harkov.
Cariera militară a generalului Drapatîi
Originar din Kamianeț-Podilskîi, Mîhailo Drapatîi a absolvit Institutul Forțelor de Tancuri din Harkov în 2004 și a început cariera militară ca locotenent. A jucat un rol esențial în apărarea Mariupolului în 2014 și a coordonat operațiuni importante în timpul invaziei ruse din 2022, contribuind la oprirea avansului trupelor ruse spre Krivoi Rog și la eliberarea Hersonului.
Responsabilitatea și demisia
La 1 iunie 2025, Drapatîi a demisionat din funcția de comandant al Forțelor Terestre după un atac rusesc cu rachete Iskander asupra Centrului 239 de instruire, soldat cu moartea a 12 soldați ucraineni. Generalul a declarat că a acționat dintr-un sentiment de responsabilitate personală pentru tragedie, recunoscând că nu a reușit să elimine problemele sistemice din cadrul Forțelor Terestre.
Critica problemelor din armată
După numirea sa ca șef al Forțelor Terestre în 2024, Drapatîi a remarcat starea de „stagnare managerială” a instituției, menționând atmosfera de teamă, lipsa de inițiativă și indiferența față de problemele personalului. A subliniat importanța responsabilității individuale în rândul comandantilor pentru a avea o armată eficientă.
Reacții și apreciere
Bohdan Krotevici, fost șef de stat major al Brigăzii Azov, a declarat că Drapatîi este „un om de onoare”, apreciind că acesta a preferat să își asume responsabilitatea în loc să caute explicații. De asemenea, Krotevici a menționat că Drapatîi nu a primit suficiente atribuții de la fostul comandant-șef Oleksandr Sîrski pentru a implementa reformele necesare.
Concluzie
Demisia lui Mîhailo Drapatîi subliniază provocările cu care se confruntă armata ucraineană în contextul conflictului cu Rusia și evidențiază importanța responsabilității în conducerea militară, având implicații semnificative pentru viitorul acesteia.
