Povestea unui reactor nuclear abandonat
Un reactor nuclear care nu a funcționat niciodată a devenit un parc de distracții, simbolizând eșecul ambițiilor atomice europene. În orășelul Kalkar, un turn de răcire de 42,30 metri înălțime, acoperit acum cu o frescă alpină, servește drept perete de cățărat pentru turiști. În interior, unde ar fi trebuit să circule aburul supraîncălzit, un carusel balansoar se învârte în gol. Parcul Wunderland Kalkar atrage anual aproximativ 600.000 de vizitatori, dar sub betonul acestor clădiri se află o poveste complexă despre speranțele spulberate ale energiei nucleare europene.
În anii 1970, pe fundalul primului șoc petrolier, Germania, Belgia, Olanda și Regatul Unit s-au unit într-un proiect ambițios: construirea unui reactor reproductor, un tip de instalație care promitea să producă mai mult material fisionabil decât consuma. Șantierul a fost deschis la sfârșitul anului 1973, necesitând aproximativ 250.000 m³ de beton și 58.000 de tone de oțel. Protestele împotriva proiectului au început rapid, culminând cu un miting de 40.000 de demonstranți în 1977, care a marcat o etapă importantă pentru ecologia politică germană.
Construcția reactorului SNR-300 a durat doisprezece ani, fiind finalizată în 1986, dar deja afectată de catastrofa de la Cernobîl. Uzina a rămas închisă timp de cinci ani, fiind funcțională din punct de vedere tehnic, dar condamnată politic. Costurile de întreținere și securitate ajungeau la 50 de milioane de euro pe an, fără a genera niciun kilowatt-oră. Pe 21 martie 1991, ministrul Cercetării, Heinz Riesenhuber, a anunțat oprirea definitivă a proiectului, ducând la o factură totală de aproximativ 3,5 miliarde de euro pentru un reactor care nu a funcționat niciodată.
Patru ani mai târziu, un antreprenor olandez, Hennie van der Most, a cumpărat complexul și l-a transformat într-un parc de agrement, Wunderland Kalkar. Prețul achiziției a fost semnificativ mai mic decât investițiile anterioare, estimându-se la aproximativ 2,5 milioane de euro. Structurile originale au fost integrate în noul parc, cu hoteluri, restaurante și baruri. Turnul de răcire a devenit perete de cățărat, iar caruselul din interior simbolizează ironia situației: funcționează exact acolo unde ar fi trebuit să se producă energie.
Un purtător de cuvânt al parcului a declarat că reactorul nu a fost niciodată pus în funcțiune, ceea ce îl face 100% sigur. Cu toate acestea, combustibilul nuclear, compus din 35% plutoniu, este în custodia statului la Hanau. Fără autorizație de reciclare în Germania, combustibilul a fost trimis la uzina de reprocesare din La Hague, Franța, de unde a fost transformat în MOX pentru alte centrale electrice franceze. Astfel, o instalație concepută pentru autonomia energetică germană a ajuns să alimenteze flota nucleară a unei țări vecine.
