Reducerea numărului de paturi în spitale
Ministerul Sănătății din România a anunțat un plan de reducere a numărului de paturi din spitale, având în vedere că țara dispune de 728 de paturi la 100.000 de locuitori, în comparație cu media Uniunii Europene de 511. România se află pe locul 3 în Europa în ceea ce privește acest indicator, însă rata medie de ocupare a paturilor era doar de 51% pentru bolnavii acuți și 60% pentru bolnavii cronici la sfârșitul anului 2025, în condițiile în care optimul recomandat este de 80%.
Planul de reducere a paturilor
Reducerea paturilor va fi liniară, cu un total de 4.691 de paturi eliminate anual în perioada 2026-2028. Astfel, în 2028, numărul total de paturi contractabile va ajunge la 203.211. La sfârșitul anului 2025, erau contractate 116.650 de paturi, dintre care 94,8% în spitale publice și 5,2% în spitale private. Această proporție nu se va modifica până în 2028.
Motivația reducerii
Cseke Attila, ministrul interimar al Sănătății, a declarat că reducerea paturilor nu are ca scop economiile bugetare. „Nu are sens să contractezi 100 de paturi cu un spital care are grad de ocupare de 40%. Doar ne mințim pe noi înșine”, a afirmat acesta, menționând că paturile goale generează costuri suplimentare, cum ar fi cheltuielile de întreținere.
Criteriile de selecție a spitalelor
Distribuția spitalelor care vor reduce numărul de paturi se va face prin ordin al ministrului Sănătății, bazându-se pe indicatorii de ocupare din 2025, furnizați de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Excepții de la acest plan fac penitenciarele-spital, unitățile cu măsuri educative și spitalele de îngrijiri paliative, care au o rată de ocupare aproape de 100%.
Creșterea spitalizării de zi
Reducerea paturilor este parte a unui trend mai larg, în contextul creșterii spitalizării de zi. În 2024, 6 milioane de pacienți au fost tratați și externați în aceeași zi, ceea ce reprezintă o creștere de 15% față de anul anterior.
Concluzie
Reducerea numărului de paturi din spitale reflectă o adaptare la realitățile sistemului de sănătate din România, având potențialul de a optimiza resursele și de a îmbunătăți eficiența serviciilor medicale în contextul unei ocupări sub nivelul optim.
