NASA trage un semnal de alarmă: Gaura din stratul de ozon a atins, în 2026, dimensiuni alarmante, printre cele mai mari înregistrate vreodată

Moderator NC
9 Min Citire
Sursa foto: PROFILUX IMAGES

Extinderea găurii din stratul de ozon în 2026

Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a atins în 2026 una dintre cele mai mari dimensiuni înregistrate vreodată, ocupând locul al șaptelea într-un clasament realizat pe baza a 48 de ani de monitorizare. Conform unei analize publicate de NASA Earth Observatory pe 9 noiembrie 2026, condițiile atmosferice neobișnuite din regiunea polară au favorizat extinderea acesteia. Dimensiunea maximă anuală a fost atinsă pe 18 septembrie, iar în perioada de vârf a distrugerii ozonului, între 7 septembrie și 13 octombrie, suprafața medie afectată a fost de aproximativ 25 de milioane de kilometri pătrați.

Factori care contribuie la extinderea găurii

Principalul motiv pentru dimensiunea mare a găurii în 2026 este un vortex polar antarctic extrem de puternic, care menține aerul rece separat de restul atmosferei. Temperaturile scăzute din stratosferă favorizează reacțiile chimice care distrug moleculele de ozon. Specialiștii NASA subliniază că, deși dimensiunile sunt îngrijorătoare, fenomenul nu a fost la fel de intens ca în alte perioade cu valori similare.

Definiția și semnificația găurii în stratul de ozon

Termenul „gaură” nu indică o dispariție completă a ozonului într-o anumită regiune, ci se referă la zone în care concentrația gazului scade sub pragul istoric de 220 de unități Dobson. O gaură mare poate avea, în anumite condiții, concentrații de ozon mai ridicate decât o zonă mică cu distrugere accentuată a ozonului.

Compararea recordurilor istorice

Analiza datelor de la NASA relevă diferențe semnificative între episoadele de distrugere a stratului de ozon. În 1994, s-a înregistrat cea mai redusă concentrație de ozon: doar 73 de unități Dobson, în timp ce 2006 a fost anul cu cea mai mare suprafață a găurii de ozon.

Cauzele degradării stratului de ozon

Stratul de ozon protejează planeta de radiațiile ultraviolete, esențiale pentru viață. Problema reducerii concentrației de ozon a fost evidențiată pentru prima dată în 1985, când cercetătorii au descoperit scăderi dramatice de ozon deasupra Antarcticii. Clorofluorocarburile (CFC), utilizate în frigidere și aerosoli, au fost identificate ca principala cauză a distrugerii ozonului. Aproximativ 80% din clorul din stratosferă provine din activități umane.

Măsuri internaționale și recuperarea stratului de ozon

Protocolul de la Montreal, adoptat în 1987, a fost o măsură importantă în protecția mediului, prin eliminarea treptată a substanțelor dăunătoare ozonului. În 2018, cercetătorii au observat primele dovezi ale recuperării stratului de ozon, cu o reducere de aproximativ 20% a distrugerii ozonului în timpul iernii antarctice, între 2005 și 2016.

Estimări privind refacerea completă a stratului de ozon

Stratul de ozon deasupra Antarcticii ar putea reveni la nivelurile din 1980 abia în anii 2070, deoarece substanțele chimice din atmosferă continuă să aibă efecte. Deși evoluția dimensiunii găurii variază de la an la an, refacerea stratului este un proces real și complex, demonstrând progresele realizate prin acțiuni internaționale coordonate.

În concluzie, dimensiunea găurii din 2026 subliniază complexitatea recuperării stratului de ozon și necesitatea continuării eforturilor internaționale pentru protejarea atmosferei. Fenomenul arată că, deși există progrese, efectele poluării chimice din trecut continuă să influențeze mediul înconjurător.

Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *