Restricțiile impuse de SUA
Ofertele de țiței iranian către cumpărătorii chinezi au scăzut semnificativ, iar prețurile au început să crească pe fondul blocadei maritime și portuare impuse de Statele Unite pe 13 iulie 2026. Măsura a fost luată după ce acordul de încetare a războiului dintre cele două țări a eșuat, afectând principala sursă de valută a Teheranului.
Reducerea numărului de nave disponibile pentru livrările din septembrie și octombrie a provocat o schimbare bruscă pe piață. Trecerea la prime: Dacă la începutul săptămânii țițeiul ușor iranian era oferit cu o reducere de aproximativ 3 dolari pe baril, ulterior a fost tranzacționat chiar și cu o primă de 2 dolari față de contractele futures ICE Brent.
Cantitatea de țiței iranian stocată pe nave în afara blocadei americane a scăzut de la 105 milioane la circa 80 de milioane de barili, iar în apele asiatice mai rămăseseră disponibile doar aproximativ 30 de milioane de barili. De la mijlocul lunii iulie nu a mai fost înregistrată nicio traversare a supertankerelor iraniene prin Strâmtoarea Ormuz, blocada fiind aproape totală.
Blocada afectează direct rafinăriile chineze independente (cunoscute sub numele de „ceainice” în provincia Shandong), care procesează în mod obișnuit o cincime din capacitatea Chinei și sunt principalii clienți pentru petrolul sancționat. Pentru a compensa deficitul iminent de la sfârșitul lunii septembrie, unii cumpărători chinezi s-au reorientat deja spre achiziția de țiței Lapa din Brazilia sau țiței Basrah din Irak. Deși importurile de petrol iranian ale Chinei au scăzut la 534.000 de barili pe zi în august (față de media de 1,4 milioane bpd din anul trecut), rafinăriile rămân în alertă din cauza noilor sancțiuni anunțate de SUA.
