Cercetarea creierului criogenat al lui Stephen Coles
O cercetare recentă a adus noi informații despre criogenare, conform Futurism. Studiul s-a concentrat pe creierul lui Stephen Coles, un cercetător care a decedat în urmă cu mai bine de 10 ani, cunoscut pentru preocupările sale legate de încetinirea și inversarea procesului de îmbătrânire. Coles a solicitat ca creierul său să fie utilizat pentru cercetări după moarte.
Procedura de criogenare
După ce Coles a fost declarat mort în 2014, creierul său a fost criogenat și păstrat la o temperatură de -146 de grade Celsius într-o cuvă din Arizona timp de peste 10 ani. Recent, Greg Fahy, un biolog și prieten al lui Coles, a desfăcut cuva și a efectuat o biopsie a creierului.
Constatările cercetării
Prima constatare a lui Fahy a fost că, în ciuda trecerii anilor, creierul este „uimitor de bine conservat”. Structura țesutului a supraviețuit relativ bine, ceea ce oferă speranța că organele ar putea fi reanimate în viitor. Totuși, Fahy a observat că bucățile de țesut nu sunt complet nevătămate, ceea ce ridică întrebări suplimentare despre viabilitatea acestuia. Un alt cercetător a exprimat îndoieli cu privire la posibilitatea reanimării, afirmând că „acest creier nu este viu”.
Obiectivul lui Stephen Coles
Stephen Coles a fost printre primii pacienți din lume care au ales procedura de criogenare a creierului. De obicei, persoanele care optează pentru înghețarea acestora după moarte speră că avansul științei medicale din viitor le va putea readuce la viață. În contrast, scopul lui Coles a fost de natură științifică, dorind să contribuie la înțelegerea criogeniei.
Concluzie
Cercetarea asupra creierului criogenat al lui Stephen Coles deschide noi perspective asupra potențialului criogenării în contextul științei moderne, generând atât speranțe, cât și întrebări critice despre viabilitatea organelor în viitor.
Nu am înțeles complet conceptul ăsta de criogenare. Chiar credeți că putem păstra conștiința cuiva în starea asta? E fascinant, dar și un pic înfricoșător!
E uimitor ce progrese fac cercetările astea, dar nu pot să nu mă întreb: ce se întâmplă cu cei care sunt deja „treziți” din starea asta? Vor putea să se reintegreze în societate sau vor fi ca niște extratereștri pentru noi?
Am citit despre Stephen Coles și cred că a fost un om genial. Totuși, nu e cumva riscant să ne jucăm de-a Dumnezeu cu viețile oamenilor? Aș vrea să văd mai multe studii înainte să ne avântăm prea mult în direcția asta.