Contractul din 2021 și decizia Tribunalului de la Bruxelles
Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, a declarat că decizia Tribunalului de la Bruxelles se referă la cele 29 de milioane de doze de vaccin care nu au fost comandate și care nu au fost livrate în România, dar care fac parte din contractul semnat în luna mai a anului 2021. Deși România nu avea obligația de a comanda aceste doze, ele erau incluse în acel contract.
Contextul comenzilor de vaccin
Rogobete a explicat că dozele menționate fac parte dintr-o a treia comandă lansată de România, deși în țară exista un stoc de doze neutilizate, care au fost distruse, totalizând aproximativ 3,5 milioane de doze. Această situație a generat o obligație financiară pentru România, care acum trebuie să achite suma de 3 miliarde de lei, fără penalități calculate, urmând ca acestea să fie comunicate în curând.
Critica asupra cantităților contractate
Ministrul Sănătății a subliniat că procesul a început în 2022, iar în acea perioadă, COVID-19 nu mai era la aceeași intensitate ca în anii anteriori. Din această cauză, prezența a 29 de milioane de doze nu mai era necesară din perspectiva sănătății publice. Rogobete a afirmat că ceea ce consideră greșit este cantitatea uriașă semnată în mai 2021, care nu avea nicio legătură cu realitatea, estimările medicale sau cu rata de vaccinare.
Consecințele contractului și ale deciziilor anterioare
Decizia Tribunalului evidențiază discrepanțele între necesitățile reale de vaccinare și cantitățile contractate, având implicații financiare semnificative pentru România. Aceasta ar putea afecta nu doar bugetul, ci și abordarea viitoare în strategia de vaccinare și gestionarea stocurilor de medicamente.
În concluzie, situația subliniază importanța evaluării corecte a necesităților de vaccinare și gestionarea transparentă a contractelor pentru a evita pierderile financiare și a asigura o reacție rapidă și eficientă în fața crizelor de sănătate publică.
Nu am înțeles foarte bine de ce acest contract a fost semnat fără o evaluare corectă a nevoilor reale. Pare că s-au cheltuit bani pe ceva ce nu mai este necesar, iar asta ar trebui să ne preocupe pe toți.
E greu de crezut că un contract atât de important poate să fie atât de deficitar. Mi se pare o iresponsabilitate crasă din partea autorităților și mă întreb cine va plăti pentru această greșeală.
Pe de altă parte, mă bucur că există transparență în ceea ce privește aceste probleme legale. Poate astfel vom evita situații similare pe viitor și se vor lua decizii mai bine fundamentate.