Seceta din România și efectele sale alarmante
Schimbările climatice agravează seceta din România și din restul Europei printr-un mecanism care devine dominant: căldura extremă accelerează evaporarea apei din soluri, râuri și lacuri.
În Europa de Est, condițiile favorabile unei evaporări puternice au devenit de 40 de ori mai probabile decât în perioada preindustrială. Concluziile apar într-o analiză a World Weather Attribution, realizată după ce nivelurile scăzute ale apelor au afectat agricultura, transportul naval și activitatea industrială în mai multe state europene, inclusiv în România.
Cercetătorii arată că schimbările climatice modifică mecanismul secetei pe continent. Deficitul de precipitații continuă să conteze, însă temperaturile ridicate joacă un rol tot mai important, deoarece împiedică apa căzută sub formă de ploaie să rămână în sol. Căldura devine principalul motor al secetei. Analiza nu a identificat o influență clară a schimbărilor climatice asupra lipsei precipitațiilor înregistrate între aprilie și iunie. Influența încălzirii globale devine însă evidentă în cazul temperaturilor extreme, care accelerează pierderea apei.
„Căldura extremă preia controlul ca principal factor al secetei pe continentul nostru”, a explicat climatologul Sarah Kew, de la Serviciul Meteorologic Regal Olandez. Apa se evaporă din soluri și râuri mai repede decât s-ar fi întâmplat într-o lume fără încălzire provocată de activitatea umană. În aceste condiții, perioadele secetoase care altădată ar fi putut fi gestionate se transformă în episoade severe.
În prima jumătate a anului, condițiile care favorizează evaporarea accelerată au fost de aproximativ 40 de ori mai probabile în Europa de Est și de 80 de ori mai probabile în Europa de Vest decât în perioada preindustrială.
În România, deficitul de apă și restricțiile privind utilizarea resurselor pentru irigații au afectat producătorii agricoli. Nivelurile scăzute ale râurilor au provocat dificultăți și pentru transportul fluvial și activitățile industriale, potrivit Reuters. Situații similare sunt înregistrate în numeroase state europene. Șapte insule din Grecia au declarat stare de urgență din cauza secetei, pentru conservarea rezervelor de apă, iar Franța riscă să înregistreze cea mai redusă recoltă de porumb din ultimii 50 de ani. În Țările de Jos a fost declarată oficial penurie de apă.
Nivelul redus al Dunării și al altor căi navigabile europene limitează cantitățile de marfă care pot fi transportate și poate crește costurile pentru companiile dependente de transportul naval.
Schimbările climatice au făcut ca secetele care afectează terenurile agricole să devină de 11 ori mai probabile în Europa de Est și de cinci ori mai probabile în vestul continentului. Solurile se usucă mai repede, culturile agricole pierd accesul la umiditate, iar rezervele de apă se refac mai greu chiar și în perioadele în care sunt înregistrate precipitații.
Concluzia cercetătorilor este că gestionarea secetei nu mai poate fi bazată exclusiv pe cantitatea de ploaie. Autoritățile trebuie să țină cont și de temperatură, evaporare, umiditatea solului și capacitatea infrastructurii de a păstra și distribui apa.
